Care sunt procesele comune de tratare a suprafeței pentru șuruburi?
Nov 14, 2025
Ca componente de bază în ansamblurile de conectare și fixare, tratarea suprafeței șuruburinu numai că le afectează aspectul, ci joacă, de asemenea, un rol crucial în durata de viață și în performanța lor generală. Adoptarea unei metode adecvate de tratare a suprafeței poate îmbunătăți în mod eficient rezistența la coroziune a șuruburilor, rezistența la uzură și rezistența la oboseală, prelungind astfel durata de viață a acestora și asigurând funcționarea stabilă și fiabilă a echipamentului. În continuare, vom explora câteva metode comune de tratare a suprafețelor pentru șuruburi, vom analiza diferențele dintre acestea și vom identifica care metodă oferă cel mai bun efect de prevenire a ruginii.
1. Galvanizare
1.1 Introducere
Galvanizarea este un tratament de suprafață utilizat în mod obișnuit pentru șuruburi. Principiul său este de a forma un strat protector de zinc pe suprafața șuruburilor pentru a îmbunătăți rezistența la coroziune și aspectul. Galvanizarea este împărțită în principal în două categorii: galvanizare la cald-zincarea la rece (electrogalvanizare).
Galvanizare la cald-: șuruburile sunt scufundate în zinc topit, formând un strat de zinc relativ gros (de obicei 10-60 microni) cu o suprafață uniform rugoasă. Are performanțe de protecție puternice și este potrivit pentru medii în aer liber, cu umiditate ridicată și ocazii care necesită o durată de viață lungă.
Electrogalvanizarea: Un strat subțire de zinc (de obicei 5-15 microni) este depus pe suprafața șurubului prin electroliză. Are un cost scăzut și un aspect bun, făcându-l potrivit pentru medii interioare uscate și scenarii de protecție la lumină cu cerințe scăzute de rezistență la coroziune.
1.2 Limitări de utilizare
Este probabil să apară fragilizarea hidrogenului dacă tratamentul de eliberare a hidrogenului este incomplet în timpul electrogalvanizării. Șuruburile-de dimensiuni mici (M2,5 și mai jos) au un risc mai mare de fractură. Șuruburile electrogalvanizate, fără scufundare eficientă a hidrogenului, cu greu pot îndeplini standardele de rezistență de gradul 10.9 și mai sus, așa că ar trebui să fie utilizate cu prudență în scenariile de conexiune-înaltă.
1.3 Proces
Fluxul specific al procesului este: Degresare - Curățare - Activare cu acid slab - Electrogalvanizare - Curățare - Pasivare - Curățare - Uscare.
1.4 Rezistența la coroziune
Șuruburile electrogalvanizate sunt disponibile în culori precum zinc alb, zinc albastru-alb, zinc colorat și zinc negru. Diferența de culoare rezultă din diferite procese de pasivare după galvanizare; diferite soluții de pasivare formează filme de pasivare de culori diferite. Clasamentul rezistenței la coroziune este: zinc negru > zinc colorat > albastru-zinc alb > zinc alb.
2. Placare cu nichel
2.1 Introducere
Placarea cu nichel este un proces care depune un strat de nichel pe suprafața metalului prin tehnologii specifice pentru a îmbunătăți performanța cuprinzătoare a șuruburilor, inclusiv rezistența la coroziune, duritatea și aspectul. Este împărțit în principal în două categorii: placarea cu nichel electrolitic și placarea cu nichel electrolitic.
Placarea electrolitică cu nichel: ionii de nichel sunt depuși pe suprafața șuruburilor pentru a forma un strat de nichel prin acțiune electrochimică.
Placarea cu nichel electroless (cunoscută și sub denumirea de placare cu nichel autocatalitică): în condiții specifice, ionii de nichel din soluția apoasă sunt reduși de un agent reducător și depuși pe suprafața șurubului pentru a forma o acoperire.
2.2 Caracteristicile acoperirii
Nichelare electrolitică: Are o uniformitate excelentă a grosimii stratului de acoperire, evitând variația de grosime a placajului cu nichel electrolitic cauzată de distribuția neuniformă a curentului. Este potrivit pentru tratarea șuruburilor cu forme complexe, găuri adânci sau cerințe de precizie.
Nichelare electrolitică: Are o structură cristalină fină și o performanță excelentă de lustruire. După lustruire, poate prezenta un luciu-ca oglindă, ceea ce îl face adesea folosit în scenarii cu cerințe ridicate de aspect decorativ.
2.3 Caracteristicile de mediu și costuri
Placare cu nichel electroless: Folosește aditivi chimici speciali, care nu produc substanțe nocive evidente și oferă o mai bună protecție a mediului. Cu toate acestea, costul de întreținere al soluției de placare este relativ mare, ceea ce o face mai potrivită pentru producția de loturi mici-sau piese de prelucrat cu structuri complexe.
Placare cu nichel electrolitic: are o configurație simplă a echipamentului, un flux de proces matur și o eficiență ridicată a producției, potrivită pentru prelucrarea în masă. Cu toate acestea, procesul de galvanizare generează ape uzate care conțin metale grele, necesitând echipamente de tratare a mediului.
3. Tratament cu oxid negru
Tratamentul cu oxid negru (cunoscut și sub denumirea de tratament de albastru sau oxidare) este utilizat pe scară largă datorită costului redus și a funcționării simple. Este un proces care formează o peliculă de oxid negru (compusă în principal din oxid de fier, Fe₃O₄) pe suprafața metalului prin reacții chimice. Tipurile comune includ:
3.1 Oxid negru alcalin la temperatură înaltă-(proces tradițional)
Principiu: Fierul reacționează cu oxidanții într-o soluție alcalină (compusă în principal din hidroxid de sodiu și nitrit de sodiu) la 135 până la 150 de grade pentru a forma o peliculă densă de oxid negru.
Avantaje: Echipament simplu, cost redus și eficiență ridicată de procesare.
Dezavantaje: Soluția de tratament conține componente nocive, cum ar fi nitritul de sodiu, rezultând o presiune semnificativă asupra mediului. După tratamentul cu oxid negru, sunt necesare post-tratamente, cum ar fi saponificarea și imersarea în ulei, pentru a îmbunătăți semnificativ capacitatea de prevenire a ruginii.
3.2 Temperatura camerei-Oxid negru chimic
Principiu: pe suprafața șurubului se formează o peliculă neagră prin reacții redox, folosind un agent de înnegrire la temperatura camerei-conținând cupru, seleniu, sulf și alte componente.
Caracteristici: Temperatură scăzută de tratare și viteză mare, potrivite pentru scenarii care necesită procesare rapidă. Cu toate acestea, stratul de peliculă este subțire (de obicei 0,5-1,5 microni), iar efectul său de prevenire a ruginii este limitat atunci când este utilizat singur, necesitând un tratament de etanșare cu imersie în ulei.
4. Tratament Dacromet
Tratamentul cu Dacromet implică acoperirea suprafeței șuruburilor cu o acoperire compusă în principal din pulbere de zinc, pulbere de aluminiu, cromat (formulele ecologice nu conțin crom-) și apă deionizată prin scufundare sau pulverizare, urmată de coacere la 180-250 de grade pentru a forma o peliculă densă de oxid de zinc{4}{4}de zinc. Acest proces nu necesită decapare, evitând astfel fragilizarea hidrogenului și este potrivit în special pentru șuruburile de-înaltă rezistență. Aspectul este în mare parte-argintiu sau alb-argintiu.
Caracteristici de bază
Rezistență excelentă la coroziune: Deși grosimea stratului de acoperire este de numai 4-8 microni, capacitatea sa de prevenire a ruginii este de 7-10 ori mai mare decât cea a electrogalvanizării tradiționale. Testul de pulverizare cu sare neutră poate ajunge la 1200 de ore fără rugină roșie.
Rezistență-înaltă la temperatură: poate rezista la medii cu temperatură ridicată-sub 300 de grade , făcându-l potrivit pentru șuruburile utilizate în-componente cu temperatură ridicată, cum ar fi motoarele și țevile de eșapament.
Prietenos cu mediul: Dacromet ecologic nu conține crom hexavalent și nu evacuează ape uzate sau gaze reziduale, respectând standardele de mediu.
Proprietăți mecanice: Acoperirea are o duritate ridicată (HV 300-500), o rezistență mai bună la uzură decât straturile galvanizate și o aderență puternică, care poate pătrunde în structuri complexe, cum ar fi găurile și golurile adânci.
Fără risc de fragilizare prin hidrogen: Nu necesită procese de decapare sau electroliză, eliminând fragilizarea cu hidrogen. Este potrivit în special pentru componentele solicitate, cum ar fi arcurile și șuruburile de-înaltă rezistență.
Rezumatul capacității de prevenire a ruginii, avantajele și dezavantajele proceselor comune de tratare a suprafețelor
Clasamentul capacității de prevenire a ruginii (pe baza testului de pulverizare cu sare neutră)
Dacromet > Negru electroforetic > Galvanizare (zincare la cald-imersie > electrogalvanizare) > Nichelare > Oxid negru/fosfatare
Notă: Capacitatea de prevenire a ruginii a oțelului inoxidabil provine din materialul său însuși (care conține elemente precum crom și nichel) mai degrabă decât din procesele de tratare a suprafeței, deci nu este inclus în clasament. Dacă oțelul inoxidabil este combinat cu tratarea suprafeței (cum ar fi pasivarea), capacitatea sa de prevenire a ruginii va fi îmbunătățită în continuare.
Puncte de comparație de bază
Dacromet: Cea mai bună prevenire a ruginii, fără fragilizare prin hidrogen, rezistență ridicată la temperatură{0}, dar cost relativ ridicat și culoare cu aspect unic.
Galvanizare: cost moderat, opțiuni de aspect diverse. Galvanizarea la cald-previne mai bine ruginirea decât electrogalvanizarea, dar electrogalvanizarea prezintă riscul de fragilizare prin hidrogen.
Placare cu nichel: Efect decorativ bun și duritate ridicată, potrivită pentru șuruburi de precizie sau decorative, cu capacitate medie de prevenire a ruginii.
Oxid negru: cel mai mic cost și operare simplă, dar o capacitate slabă de prevenire a ruginii, care necesită un post-tratament, potrivit pentru scenarii de protecție cu-cost redus și-pe termen scurt.
Vrei să rezolv untabel comparativ al proceselor comune de tratare a suprafeței șuruburilor, care acoperă indicatori de bază, cum ar fi rezistența la coroziune, costul, scenariile aplicabile și măsurile de precauție, pentru referință și selecție rapidă?










